Si cand te gandesti ca nici nu vroiam sa vad filmul! Nu simteam ca am dispozitia necesara dupa aceasta zi pe care am simtit-o total inutila. Dar filmul a inceput, iar eu ocupam acelasi loc comod intre perne in patul din casa parinteasca asa ca mi-am zis in sinea mea sa arunc un ochi pe ecranul din fata mea. Atentia mi-a fost insa rapid captata si ambii ochi mi s-au lipit de ecran. Fiecare secunda ce trecea ii aducea lui Liev Schreiber inca o bucatica din ceea ce avea sa devina, putin inainte de a rula genericul, respectul meu penru el.
Filmul e frumos, tandru, cu multe cadre fixe pe catea (care fac toti banii), poate prea poetic, dar ravasitor si colorat de parca ar fi fost pictat de mana unui pictor caruia nu i se usuca niciodata pensulele. L-am trait cap coada asa cum numai un est-european ar fi putut sa o faca vibrand la fiecare nota materializata in sunet de pe coloana sonora.
Revelatia absoluta pentru mine a fost insa Eugene Hutz care, OH!, da o cu totul alta dimensiune trairilor mele din timpul concertului Gogol Bordello de la Bucuresti! Dumnezeule, mie mi-a placut cand nici macar nu stiam cine e pe scena!
Ce ti-e si cu artistii astia!
Filmul e frumos, tandru, cu multe cadre fixe pe catea (care fac toti banii), poate prea poetic, dar ravasitor si colorat de parca ar fi fost pictat de mana unui pictor caruia nu i se usuca niciodata pensulele. L-am trait cap coada asa cum numai un est-european ar fi putut sa o faca vibrand la fiecare nota materializata in sunet de pe coloana sonora.
Revelatia absoluta pentru mine a fost insa Eugene Hutz care, OH!, da o cu totul alta dimensiune trairilor mele din timpul concertului Gogol Bordello de la Bucuresti! Dumnezeule, mie mi-a placut cand nici macar nu stiam cine e pe scena!
Ce ti-e si cu artistii astia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu