Madrugada - Only when you're gone LIVE

trois chansons de femmes (Synfonie, Stevie Wishart, director)

10

1. Nu imi place sa port doliu. Mi se pare ca fiecare persoana draga care moare imi intareste propria mortalitate. Ori, in lupta asta, nu as vrea sa port insemnele celei ce ma va rapune.
2. M-as tatua pe fund. Cu litere maro.
3. Ma plictisesc repede. Foarte repede. Extrem de repede.
4. Cred ca si timpul scurs nefacand nimic e important pentru tine atat timp cat tii ochii deschisi.
5. Convorbirile telefonice mi se par inutile. Doar s-a inventat e-mailul!
6. Am din ce in cemai des senzatia ca lucrurile importante imi scapaprintre degete ca apa ce ar picura intr-un morman de nicip, doar ca sa-i pierzi urma.
7. As putea sa port o discutie in contradictoriu in care sa imi desfiintez propriile idei. Asta arata ca nu cred in nimic. Probabil...
8. As sta in mijlocul unei artere aglomerate, nemiscata, cu mainile ridicate in sus, in plin trafic.
9. Trebuie sa merg la Cannes intr-un an!
10. M-as apuca de fumat. Din nou. La modul vicios, abuziv, hulpav.

Oameni

Am o prietena care pleaca in Kenya. 2 luni. Sa ajute, sa faca, sa schimbe. Crede cu tarie ca oricine poate schimba lumea si ca orice incercare conteaza. E de admirat idealismul ei care ma panceste de fiecare data. Asta in prima faza. Dupa care ma irita. Si incep sa dau cu tunul si sa o rog sa isi faca site: www.wherethehellisalice.com sau www.alicestillalive.com ca sa stim si noi daca au casapit-o prin Strainezia sau nu. Ea imi spune zambind ca, daca toti oamenii ar fi ca mine, nu ar mai exista progres fiindca toata lumea l-ar lua pe NU in brate si nu ar face decat sa bombane. E nevoie de actiune. Daca aceasta lipseste, nimic nu se intampla. Trebuie sa recunosc ca are logica. Logica ei, insa, nu imi stinge mie instinctul de conservare si nici mirarea. Cum naibii un om extraordinar de destept si pregatit in atat de multe domenii se duce sa se ingroape in Kenya desi ii este frica de scorpioni?

Ok, sunt un om rau. Nimic nou sub soare numai ca, daca o sa imi trimita un mail disperat sa ii trimit antibiotice sau ace de seringa, va trebui sa o fac. :)

Despre mine, numai de bine!

Mi-am ales gresit slujba/cariera/locul de munca/profesia.Realizez asta pe zi ce trece. Nu am ce trebuie ca sa fac meseria care imi asigura un loc pe statul de plata. Nici pe asta, nici pe altele. Sigur ca as putea sa ma pis pe toata lumea si sa ma doara in cur, dar treaba asta nu o sa se intample. Io am mai zis si-n alte dati ca nu ar fi trebuit sa ma nasc in capitalism. Realizez ca nu ar fi trebuit sa ma nasc deloc, dar, cum nenorocirea s-a produs, lucrurile devin din ce in ce mai gri.

Sunt captiva in spirala ametitoare a lumii in care traiesc. Ma trezesc, ma duc la munca, fac toata ziua si uneori si noaptea o chestie care nu imi place dar pe care o fac teoretic mai usor decat altele, merg acasa sau ies putin in oras, mereu pe fuga, imi iau banii, accept o serie de mizerii, ma comport ca o javra fiindca nimanui nu-i pasa de nimeni si eu sunt un exponat ce reprezinta o companie, deci neom, mananc, dorm. Un mare si ornat cacat.

Acum, daca as avea curaj, mi-as da demisia si m-as duce sa ma plimb prin America Latina cu banii pe care i-am strans la ciorapul de la banca muncind ca un rob. Dar nu am nici curaj, nici coloana vertebrala, nici determinare. Adica traiesc degeaba fara a exista vreo diferenta intre mine si un ficus. Iar partea in care ma urasc pe mine nu prea sta in picioare fiindca nu imi place durerea...

Azi mi-e somn

Mi-e foarte somn. Mai somn decat de obicei. Nu stiu de ce. Cred ca imbatranesc si celulele mele o iau razna. Am inceput chiar sa fac riduri in jurul gurii. Asta, bineinteles, numai cand sunt obosita. Singura problema e ca sunt mai mereu obosita.

Nu-mi place sa muncesc. Nu-mi prieste. Nu numai ca ma oboseste, dar ma omoara. Ma face sa imi doresc sa sparg o banca sau sa ma nasc din nou intr-o familie foarte bogata. Mi-as mai dori sa fiu si saraca cu duhul. De fapt, nu ca nu as fi, dar nu mi-ar strica o infuzie suplimentara. Mici transfuzii care sa imi omoare memoria si sa imi incep fiecare zi ca si cum ar fi prima. Da, probabil ar fi greu. Da, probabil ca as fi foarte singura in lumea mea, dar, nu stiu de ce, cred ca nu m-ar deranja.

Fara titlu 2

Fumez, fumez,
Şi mi te imaginez pe scaun
Certându-mă
Mi-e atât de frică
Să nu te pierd
Încât îngheţ de fiecare dată
Când te uiţi spre mine
În felul acesta voi înceta foarte curând
Să îţi mai par interesantă