Atunci cand relatiile te limiteaza :P

Ma suna o prietena:

- Auzi, ai sa imi dai si mie niste bani?
- Ba, nu stiu. Cati iti trebuie?
- Vreo 5 milioane?
- Aha. Si cand ai avea nevoie? Eu ajung abia pe 21 in Bucuresti...
- Hm... As avea nevoie mai devreme. Ideea e ca vreau sa merg la Peninsula. Daca nu vad NIN mor. Mai sunt si Primal Scream... Trebuie sa merg! Mi-am facut cerere de concediu de o luna jumate, am strans bani. Pana mea!
- Pai daca ai strans bani care-i problema?
- Eu am, dar nu are Alex.
- Pai el nu asculta rock!
- Nu conteaza. Nu pot sa merg doar eu!
- Pai nu mai merge nimeni dintre cunoscuti? Eu ma duc la Garana. La Tg-Mures nu mai ajung ca am de invatat pentru examen si numai pentru NIN nu vin.
- Ah, ba merg Raluca si Dan si mergeam si noi cu ei cu masina.
- Copil, daca vrei eu iti pun bani pe card. Dar o sa vrea nebunu' sa mearga cu bani de la tine?
- Pai, merge ca altfel il strang de gat!
- Frate, sa mor daca va inteleg. Daca tie iti place, ai totul aranjat, nu mergi singura, la ce trebuie sa vina Alex?
- Bai, e aiurea sa merg singura.
- Nu, nu e aiurea sa mergi singura. Nu e aiurea sa ai preocupari in afara sferei lui de interes. Eu merg la Garana singura fiindca Radu nu asculta jazz. E nasol sa nu faci chestiile care iti plac si sa ramai ca popandaul fiindca X nu merge cu tine! O sa regreti si o sa ajungi sa ii arunci in carca faptul ca nu ai fost!
- Mai, intr-o relatie...
- Mai, intr-o viata esti dator sa faci ce iti place. Cu asta ramai la final. Cu amintirile chestiilor misto pe care le-ai trait. De Alex poti sa te si desparti pana mori.
- Bai, eu nu sunt ca tine si esti absurda sa gandesti asa!
- Asa sunt eu, ma stii si ma iubesti. Plec la banca si iti bag 10 milioane. Sa ai, sa nu ceri, iar daca aflu ca Alex nu vrea sa mearga si tu renunti te omor cu mana mea!

Madrugada - Only when you're gone LIVE

trois chansons de femmes (Synfonie, Stevie Wishart, director)

10

1. Nu imi place sa port doliu. Mi se pare ca fiecare persoana draga care moare imi intareste propria mortalitate. Ori, in lupta asta, nu as vrea sa port insemnele celei ce ma va rapune.
2. M-as tatua pe fund. Cu litere maro.
3. Ma plictisesc repede. Foarte repede. Extrem de repede.
4. Cred ca si timpul scurs nefacand nimic e important pentru tine atat timp cat tii ochii deschisi.
5. Convorbirile telefonice mi se par inutile. Doar s-a inventat e-mailul!
6. Am din ce in cemai des senzatia ca lucrurile importante imi scapaprintre degete ca apa ce ar picura intr-un morman de nicip, doar ca sa-i pierzi urma.
7. As putea sa port o discutie in contradictoriu in care sa imi desfiintez propriile idei. Asta arata ca nu cred in nimic. Probabil...
8. As sta in mijlocul unei artere aglomerate, nemiscata, cu mainile ridicate in sus, in plin trafic.
9. Trebuie sa merg la Cannes intr-un an!
10. M-as apuca de fumat. Din nou. La modul vicios, abuziv, hulpav.

Oameni

Am o prietena care pleaca in Kenya. 2 luni. Sa ajute, sa faca, sa schimbe. Crede cu tarie ca oricine poate schimba lumea si ca orice incercare conteaza. E de admirat idealismul ei care ma panceste de fiecare data. Asta in prima faza. Dupa care ma irita. Si incep sa dau cu tunul si sa o rog sa isi faca site: www.wherethehellisalice.com sau www.alicestillalive.com ca sa stim si noi daca au casapit-o prin Strainezia sau nu. Ea imi spune zambind ca, daca toti oamenii ar fi ca mine, nu ar mai exista progres fiindca toata lumea l-ar lua pe NU in brate si nu ar face decat sa bombane. E nevoie de actiune. Daca aceasta lipseste, nimic nu se intampla. Trebuie sa recunosc ca are logica. Logica ei, insa, nu imi stinge mie instinctul de conservare si nici mirarea. Cum naibii un om extraordinar de destept si pregatit in atat de multe domenii se duce sa se ingroape in Kenya desi ii este frica de scorpioni?

Ok, sunt un om rau. Nimic nou sub soare numai ca, daca o sa imi trimita un mail disperat sa ii trimit antibiotice sau ace de seringa, va trebui sa o fac. :)

Despre mine, numai de bine!

Mi-am ales gresit slujba/cariera/locul de munca/profesia.Realizez asta pe zi ce trece. Nu am ce trebuie ca sa fac meseria care imi asigura un loc pe statul de plata. Nici pe asta, nici pe altele. Sigur ca as putea sa ma pis pe toata lumea si sa ma doara in cur, dar treaba asta nu o sa se intample. Io am mai zis si-n alte dati ca nu ar fi trebuit sa ma nasc in capitalism. Realizez ca nu ar fi trebuit sa ma nasc deloc, dar, cum nenorocirea s-a produs, lucrurile devin din ce in ce mai gri.

Sunt captiva in spirala ametitoare a lumii in care traiesc. Ma trezesc, ma duc la munca, fac toata ziua si uneori si noaptea o chestie care nu imi place dar pe care o fac teoretic mai usor decat altele, merg acasa sau ies putin in oras, mereu pe fuga, imi iau banii, accept o serie de mizerii, ma comport ca o javra fiindca nimanui nu-i pasa de nimeni si eu sunt un exponat ce reprezinta o companie, deci neom, mananc, dorm. Un mare si ornat cacat.

Acum, daca as avea curaj, mi-as da demisia si m-as duce sa ma plimb prin America Latina cu banii pe care i-am strans la ciorapul de la banca muncind ca un rob. Dar nu am nici curaj, nici coloana vertebrala, nici determinare. Adica traiesc degeaba fara a exista vreo diferenta intre mine si un ficus. Iar partea in care ma urasc pe mine nu prea sta in picioare fiindca nu imi place durerea...

Azi mi-e somn

Mi-e foarte somn. Mai somn decat de obicei. Nu stiu de ce. Cred ca imbatranesc si celulele mele o iau razna. Am inceput chiar sa fac riduri in jurul gurii. Asta, bineinteles, numai cand sunt obosita. Singura problema e ca sunt mai mereu obosita.

Nu-mi place sa muncesc. Nu-mi prieste. Nu numai ca ma oboseste, dar ma omoara. Ma face sa imi doresc sa sparg o banca sau sa ma nasc din nou intr-o familie foarte bogata. Mi-as mai dori sa fiu si saraca cu duhul. De fapt, nu ca nu as fi, dar nu mi-ar strica o infuzie suplimentara. Mici transfuzii care sa imi omoare memoria si sa imi incep fiecare zi ca si cum ar fi prima. Da, probabil ar fi greu. Da, probabil ca as fi foarte singura in lumea mea, dar, nu stiu de ce, cred ca nu m-ar deranja.