Anul acesta, toata lumea a tinut sa ma felicite de ziua mea in avans. Ma refer la rude, ma refer la prieteni, ma refer la colegi.
Nu stiu ce sa extrag din asta. Dupa visul de ieri noapte in care se facea ca am doi copii ma gandesc ca ar trebui sa-mi fie frica.
Apoi, beau un ceai si ma gandesc ca vremurile in care traim ne obliga sa apasam acceleratia la maxim. Treaba asta ne face sa uitam. Astfel, uitam sa sarbatorim, uitam sa ne intalnim, uitam sa ne vorbim si ajungem tot la frica fiindca viitorul e estompat de singuratate.
Am chef din nou sa traiesc, sa generez povesti, sa experimentez si sa cunosc oameni noi!
luni, 23 iunie 2008
joi, 19 iunie 2008
Garbage - Cup Of Coffee [ Vida de Plástico ]
Am o dispozitie foarte ciudata in ultima vreme. Stiu asta. Inca sunt in faza de cantarire a comportamentului viitor. Singura rugaminte pentru cei ce nu-mi apreciaza dispozitia este sa ma lase sa ies din nou pe scena atunci cand cred eu de cuvinta. Acum, pur si simplu, nu am chef nici macar sa imi justific lipsa sa.
marți, 17 iunie 2008
Cand ne fute grija altora intr-atat de facem rana!
Am un obicei tare prost. Nush cum drac' sa scap de aceasta meteahna deprinsa in zilele ploioase din copilarie in care, pentru a alunga plictiseala lasam libere fraiele imaginatiei si vorbeam singura. Prost obicei! Odios de-a dreptul fiindca, uneori, ma trezesc ca gandesc cu voce tare si trasnesc cu replici prin birou. Biroul e populat asa ca se gaseste o fiinta care sa se agate de vorbele rostite fara stiinta.
Astazi radeam amuzata amintindu-mi de peripetiile unui prieten, amintiri generate de un telefon primit pe neasteptate. Intrebata de ce rad am povestit motivul si m-am trezit cu o remarca de genul:
- Uf, m-am saturat de loseri din astia!
Ok. Stop joc. Nu dam rewind ca facem moarte de om. Urat obicei, mai urat ca al meu, mai e si aista de a judeca oamenii si de a-i cataloga cu extrema usurinta. Normal ca orice astfel de tratament aplicat unuia dintre prietenii mei ma enerveaza si rautatea de care pot sa dau dovada isi scoate capul had.
Nu suport ca cineva sa imi critice prietenii. Nu suport ca cineva sa ii ia ca pe niste haine vechi si sa ii arunce intr-un imaginar cos cu rufe murdare. Astfel de actiuni imi dau mie dreptul (si, daca nu mi-l dau, mi-l iau singura) sa sterg pe jos cu persoana respectiva. Nu iert si nu stau sa ascult. Sunt prea putini oamenii pe care ii iubesc ca sa nu ii pretuiesc. Neconditionat si inainte de orice! Ei, si doar ei, au dreptul la orice. Ei, doar ei, pot sa imi greseasca oricat. Ii voi bate pe umer, le voi spune, intre 4 ochi ii voi certa, dar, pentru lume, voi fi piedestalul lor. Se pot sui pe mine oricand ca sa atinga cerurile si vor avea siguranta ca spatele nu-mi va ceda!
SI, DA, UN ULTIM DA, CAND MA ENERVEZ , SUNT NECRUTATOARE!
Astazi radeam amuzata amintindu-mi de peripetiile unui prieten, amintiri generate de un telefon primit pe neasteptate. Intrebata de ce rad am povestit motivul si m-am trezit cu o remarca de genul:
- Uf, m-am saturat de loseri din astia!
Ok. Stop joc. Nu dam rewind ca facem moarte de om. Urat obicei, mai urat ca al meu, mai e si aista de a judeca oamenii si de a-i cataloga cu extrema usurinta. Normal ca orice astfel de tratament aplicat unuia dintre prietenii mei ma enerveaza si rautatea de care pot sa dau dovada isi scoate capul had.
Nu suport ca cineva sa imi critice prietenii. Nu suport ca cineva sa ii ia ca pe niste haine vechi si sa ii arunce intr-un imaginar cos cu rufe murdare. Astfel de actiuni imi dau mie dreptul (si, daca nu mi-l dau, mi-l iau singura) sa sterg pe jos cu persoana respectiva. Nu iert si nu stau sa ascult. Sunt prea putini oamenii pe care ii iubesc ca sa nu ii pretuiesc. Neconditionat si inainte de orice! Ei, si doar ei, au dreptul la orice. Ei, doar ei, pot sa imi greseasca oricat. Ii voi bate pe umer, le voi spune, intre 4 ochi ii voi certa, dar, pentru lume, voi fi piedestalul lor. Se pot sui pe mine oricand ca sa atinga cerurile si vor avea siguranta ca spatele nu-mi va ceda!
SI, DA, UN ULTIM DA, CAND MA ENERVEZ , SUNT NECRUTATOARE!
luni, 16 iunie 2008
Metallica Praga 3.06.2008
Da, am fost la concert la Praga.
Da, mi-am dorit sa gasesc o metoda sa merg la concerte numai in strainatate. Nu tine de snobism. Tine de confort.
Am avut o senzatie aparte sa pasesc pe un stadion imens arhiplin pe care nu m-a inghiontit, injurat, calcat pe picioare nimeni. De prisos sa notez ca cea mai agitata persoana pe aria "cat vedem cu ochii" in timpul concertului am fost eu.
Organizarea de nota 10 (mai ales ca la aceasta comparatie iau in calcul si ce s-a intamplat la Rolling Stones). S-au vandut: bere, vin, whiskey, mancare. Desi existau cozi, stocul nu a fost epuizat pe parcursul concertului. Atentie: era hartie igienica la baie la finalul acestuia!
O cronica de concert nu are sens. Nu as putea sa descriu ce am trait revazand o trupa care mi-a bantuit copilaria si adolescenta si pe care nu am apucat sa o urmaresc pana la capat la Bucuresti acum ceva ani...
Da, mi-am dorit sa gasesc o metoda sa merg la concerte numai in strainatate. Nu tine de snobism. Tine de confort.
Am avut o senzatie aparte sa pasesc pe un stadion imens arhiplin pe care nu m-a inghiontit, injurat, calcat pe picioare nimeni. De prisos sa notez ca cea mai agitata persoana pe aria "cat vedem cu ochii" in timpul concertului am fost eu.
Organizarea de nota 10 (mai ales ca la aceasta comparatie iau in calcul si ce s-a intamplat la Rolling Stones). S-au vandut: bere, vin, whiskey, mancare. Desi existau cozi, stocul nu a fost epuizat pe parcursul concertului. Atentie: era hartie igienica la baie la finalul acestuia!
O cronica de concert nu are sens. Nu as putea sa descriu ce am trait revazand o trupa care mi-a bantuit copilaria si adolescenta si pe care nu am apucat sa o urmaresc pana la capat la Bucuresti acum ceva ani...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)