marți, 17 iunie 2008

Cand ne fute grija altora intr-atat de facem rana!

Am un obicei tare prost. Nush cum drac' sa scap de aceasta meteahna deprinsa in zilele ploioase din copilarie in care, pentru a alunga plictiseala lasam libere fraiele imaginatiei si vorbeam singura. Prost obicei! Odios de-a dreptul fiindca, uneori, ma trezesc ca gandesc cu voce tare si trasnesc cu replici prin birou. Biroul e populat asa ca se gaseste o fiinta care sa se agate de vorbele rostite fara stiinta.
Astazi radeam amuzata amintindu-mi de peripetiile unui prieten, amintiri generate de un telefon primit pe neasteptate. Intrebata de ce rad am povestit motivul si m-am trezit cu o remarca de genul:

- Uf, m-am saturat de loseri din astia!

Ok. Stop joc. Nu dam rewind ca facem moarte de om. Urat obicei, mai urat ca al meu, mai e si aista de a judeca oamenii si de a-i cataloga cu extrema usurinta. Normal ca orice astfel de tratament aplicat unuia dintre prietenii mei ma enerveaza si rautatea de care pot sa dau dovada isi scoate capul had.
Nu suport ca cineva sa imi critice prietenii. Nu suport ca cineva sa ii ia ca pe niste haine vechi si sa ii arunce intr-un imaginar cos cu rufe murdare. Astfel de actiuni imi dau mie dreptul (si, daca nu mi-l dau, mi-l iau singura) sa sterg pe jos cu persoana respectiva. Nu iert si nu stau sa ascult. Sunt prea putini oamenii pe care ii iubesc ca sa nu ii pretuiesc. Neconditionat si inainte de orice! Ei, si doar ei, au dreptul la orice. Ei, doar ei, pot sa imi greseasca oricat. Ii voi bate pe umer, le voi spune, intre 4 ochi ii voi certa, dar, pentru lume, voi fi piedestalul lor. Se pot sui pe mine oricand ca sa atinga cerurile si vor avea siguranta ca spatele nu-mi va ceda!
SI, DA, UN ULTIM DA, CAND MA ENERVEZ , SUNT NECRUTATOARE!

0 comentarii: