Despre mine, numai de bine!

Mi-am ales gresit slujba/cariera/locul de munca/profesia.Realizez asta pe zi ce trece. Nu am ce trebuie ca sa fac meseria care imi asigura un loc pe statul de plata. Nici pe asta, nici pe altele. Sigur ca as putea sa ma pis pe toata lumea si sa ma doara in cur, dar treaba asta nu o sa se intample. Io am mai zis si-n alte dati ca nu ar fi trebuit sa ma nasc in capitalism. Realizez ca nu ar fi trebuit sa ma nasc deloc, dar, cum nenorocirea s-a produs, lucrurile devin din ce in ce mai gri.

Sunt captiva in spirala ametitoare a lumii in care traiesc. Ma trezesc, ma duc la munca, fac toata ziua si uneori si noaptea o chestie care nu imi place dar pe care o fac teoretic mai usor decat altele, merg acasa sau ies putin in oras, mereu pe fuga, imi iau banii, accept o serie de mizerii, ma comport ca o javra fiindca nimanui nu-i pasa de nimeni si eu sunt un exponat ce reprezinta o companie, deci neom, mananc, dorm. Un mare si ornat cacat.

Acum, daca as avea curaj, mi-as da demisia si m-as duce sa ma plimb prin America Latina cu banii pe care i-am strans la ciorapul de la banca muncind ca un rob. Dar nu am nici curaj, nici coloana vertebrala, nici determinare. Adica traiesc degeaba fara a exista vreo diferenta intre mine si un ficus. Iar partea in care ma urasc pe mine nu prea sta in picioare fiindca nu imi place durerea...