Am o copilarie. Bine, asta pe langa bucata de frageda si tarzie pruncie din care nu as mai fi vrut sa ies. Am o copilarie in sensul de slabiciune. Mai exact: ma ia valul.
Cand imi place ceva o iau rau la vale. Incerc sa epuizez subiectul. Hahai pe marginea lui. Plang pe baza lui. Totul cu aceeasi miza: epuizarea.
Nu m-a invatat nimeni ce e cumpatarea. Am aflat si eu din discutiile purtate in juru-mi. Am dedus din context. Din pacate, asta nu m-a ajutat la nimic. Nu stiu sa fiu moderata. Nu stiu. Alunec in exces cu o usuratate naturala de speriat!
Si stiu bine ca excesele nu te fac sa cunosti mai multe, ci doar sa pierzi din toate din ce in ce mai mult. Chiar si esentialul...
miercuri, 17 decembrie 2008
marți, 16 decembrie 2008
vineri, 5 decembrie 2008
Hai, sictir!
Bai, nene, nu am incredere in oamenii care nu au prieteni. Imi sugereaza ca trebuie sa existe un motiv pentru care acei oameni sunt singuri pe lume.
Apoi, am incredere in instinct. Daca un om nu imi place in primul moment in care il vad, ar trebui sa iau distanta. Prima impresie nu m-a inselat niciodata.
Cu toate acestea, uneori, incerc sa trec peste instinct si sa accept un astfel de specimen in viata mea. Am trait sa regret din nou o astfel de deschidere!
Apoi, am incredere in instinct. Daca un om nu imi place in primul moment in care il vad, ar trebui sa iau distanta. Prima impresie nu m-a inselat niciodata.
Cu toate acestea, uneori, incerc sa trec peste instinct si sa accept un astfel de specimen in viata mea. Am trait sa regret din nou o astfel de deschidere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)