Se cauta actori

Mai exact:

- o femeie si un barbat cu varsta cuprinsa intre 20-35 de ani
- un barbat cu varsta intre 35-45 de ani
- o femeie si un barbat cu varsta cuprinsa intre 35-45 de ani

Filmarile vor avea loc in localitatea Crevedia timp de doua zile in luna noiembrie. Doritorii pot afla detalii trimitand un e-mail la adresa filmscurtmetraj@gmail.com.

Nu mai am chef...

Mda, reprosurile sunt indreptatite. Nu mai am chef sa scriu pe blog. Nu mai am verva de pe 360.yahoo.com. Nu ma am chef sa impartasesc intamplari si sa filosofez la radacina firului de par.

Am inceput sa am un blog in momentul in care am pierdut un pariu. Am decis sa scriu doar ca sa il onorez. Apoi m-a prins ideea ca am gasit un loc in care puteam scrie orice, un loc in care sa pot sa imi infrang demonii si sa scriu. Am vrut sa fac litere. Am vrut sa fac regie de film. Am vrut sa fac jurnalism. N-am facut nimic din toate acestea. Poate ca mai am timp sa le mai fac sau poate, mai plauzibil, mi-a lipsit mereu determinarea cu care oamenii ar trebui sa creada in ei. Din lipsa asta au aparut complexe si frici. Apoi esecuri, ratari si resemnare.

Cred ca nu mai vreau nimic deocamdata. Traiesc din inertie. Merg masinal la munca. Legumizez in fata monitorului felii groase de viata. Ma tarai spre casa. Nu mai suport sa vad pe nimeni. Nu imi mai intalnesc prietenii fiindca nu gasesc nimic sa le spun. Nu am nici o intamplare de povestit, sunt nervoasa sau cel putin ciufuta si nu imi pasa nici cat sa fac o conversatie.

Probabil ca voi iesi din starea asta si le voi cere indurare asa cum sper si acum ca nu ma inteleg dar ma accepta asa cum au facut intotdeauna.

Poate ca ar trebui sa ma gandesc serios sa ma mut la Berlin si sa o iau de la capat. Poate ca prea multele posibilitati imbobocite de nicaieri in ultima vreme m-au defazat si m-au facut pilaf sub un munte prea greu de iluzii. Ai nostri ca brazii!

The Corrs-One Night

E interesant cum rezist eroic cu dintii inclestati asediului. Nu ma intelege gresit. Imi place ca stii sa dispari atunci cand am nevoie sa nu vad pe nimeni si ca nu insisti sa merg cu tine pe la nunti. Chestia asta imi da spatiu sa respir. Nu pot sa nu stiu ca e egoist din partea mea sa imi tolerezi retragerile in mine, dar ne este amandorura foarte clar ca fara ele nu se poate. Nu se poate nimic fiindca bucati de lume se darama atunci cand nu suport pe nimeni in jur iar oamenii insista sa ma vada.

Nu stiu sa fiu altfel decat sunt. Am obosit sa incerc sa impresionez intr-un jos stupid la sfarsitul caruia ne vom regasi dezamagiti. Am chef sa imi arat toanele si metehnele. Vin la pachet cu mine si, cum spuneam, nu se poate altfel.

Acum ma uit pe sub cearceaf la luminile orasului. Privelistea mi se pare ciudata. Imi imaginez lucruri si ma simt bine in caldura asternutului. Ma simt protejata si ma intind somnoros ca o pisica si nu am chef sa plec. Dar o voi face fiindca obisnuinta ne frange vointa si ajungem sa ne lingem neputinta atunci cand alunecam tot inainte din inertie. E tarziu si tastele laptopului au starnit cainele. Nu stiu ce sa ii zic si ma uit in ochii lui calzi cautand o privire complice.

Nu stiu cum sfarsesc scriind de fiecare data cand nu pot vorbi sau gesticula. Poate ca daca nu ar fi atat de tarziu, ai intelege...