vineri, 15 august 2008
marți, 5 august 2008
Scream for me, Bucharest!
Scream for me, Romania! sau nebunia de aseara de pe stadionul Cotroceni unde Iron Maiden au cantat timp de 2 ore.
Pentru mine a fost cel mai tare concert la care am fost eu - din toate timpurile si din toate tarile. Poate a tinut de stare, poate a tinut de oamenii cu care am fost, poate a tinut de nostalgia care m-a impresurat cand i-am vazut ca ies pe scena.
Am simtit si faptul ca au trecut anii. Nu m-am mai agitat ca in alte vremuri. Nu am mai putut, iar pogo-ul dezlantuit din dreapta mea mi-a amintit de primul concert Metallica in Romania. Am iesit atunci cu vanatai pe maini. Acum nu a mai fost cazul. Experienta si-a spus cuvantul :) si nu m-am ales decat cu niste dureri de spate. Oricum, un soc neasteptat pentru mine. A fost prima oara cand am simtit ca timpul a fugit pe langa mine prea repede ca eu sa realizez.
Oricum, port efectele concertului cu mine. Mi-am pus Iron Maiden in casti, m-am asezat cat mai drept si impins cu putinta cu spinarea in spatar pe scaunul de la birou si incerc sa imi recapat vocea cu o cafea calda. As vrea sa pot sa spun ca imi raman energia si pofta de viata, dar am niste dubii si in aceasta privinta.
Long live rock legends!
Pentru mine a fost cel mai tare concert la care am fost eu - din toate timpurile si din toate tarile. Poate a tinut de stare, poate a tinut de oamenii cu care am fost, poate a tinut de nostalgia care m-a impresurat cand i-am vazut ca ies pe scena.
Am simtit si faptul ca au trecut anii. Nu m-am mai agitat ca in alte vremuri. Nu am mai putut, iar pogo-ul dezlantuit din dreapta mea mi-a amintit de primul concert Metallica in Romania. Am iesit atunci cu vanatai pe maini. Acum nu a mai fost cazul. Experienta si-a spus cuvantul :) si nu m-am ales decat cu niste dureri de spate. Oricum, un soc neasteptat pentru mine. A fost prima oara cand am simtit ca timpul a fugit pe langa mine prea repede ca eu sa realizez.
Oricum, port efectele concertului cu mine. Mi-am pus Iron Maiden in casti, m-am asezat cat mai drept si impins cu putinta cu spinarea in spatar pe scaunul de la birou si incerc sa imi recapat vocea cu o cafea calda. As vrea sa pot sa spun ca imi raman energia si pofta de viata, dar am niste dubii si in aceasta privinta.
Long live rock legends!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)