Am o copilarie. Bine, asta pe langa bucata de frageda si tarzie pruncie din care nu as mai fi vrut sa ies. Am o copilarie in sensul de slabiciune. Mai exact: ma ia valul.
Cand imi place ceva o iau rau la vale. Incerc sa epuizez subiectul. Hahai pe marginea lui. Plang pe baza lui. Totul cu aceeasi miza: epuizarea.
Nu m-a invatat nimeni ce e cumpatarea. Am aflat si eu din discutiile purtate in juru-mi. Am dedus din context. Din pacate, asta nu m-a ajutat la nimic. Nu stiu sa fiu moderata. Nu stiu. Alunec in exces cu o usuratate naturala de speriat!
Si stiu bine ca excesele nu te fac sa cunosti mai multe, ci doar sa pierzi din toate din ce in ce mai mult. Chiar si esentialul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu