sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Dar nu ma sufoca...

Ca oamenii sunt fiinte sociale am aflat cand l-am facut pe Aristotel la filosofie si mi s-a explicat care e treaba cu zoon politikon.
Fiind conditionati de natura noastra, ne place sa traim in grupuri. Nu prea agreem sa stam singuri. Cei care o fac sunt catalogati ca devianti. Buun! Eu mai deviez de la drumul drept, ajung in papusoi si ma ascund printre cocieni. Stau la umbra, in liniste, respirand incet si nu vreau sa vad pe nimeni. Am momente in care lumea inceteaza sa existe altfel decat in interiorul meu. Incepe si se termina cu mine. Nu mai are nimeni loc in schema.
Pe de alta parte, mai stiu ca exista oameni care te fascineaza si ai vrea sa iti petreci tot timpul din lume cu ei. Totul merita urmarit la acesti oameni, de la gesturi la cuvinte. Si nu te mai saturi fiindca toate concluziile pe care le tragi si toate sentimentele care te inunda cand esti cu ei sunt mult prea valoroase sa te opresti. Si-ai sta si ti-ai petrece tot timpul cu ei. Inteleg chestia asta atat organici cat si rational.
Totusi, ceva imi spune ca indiferent daca ti-ai gasit un mentor, o mare iubire sau doar un alt om cu care sa relationezi si sa simti ca exista posibilitatea ca sa te inteleaga si pe tine cineva, masura e utila in toate. Pe principiul: "ce e prea mult strica" sau "ce e prea intens arde" (sau parleste).
Daca stai prea mult cu un om, calea de la extaz la dezamagire e foarte scurta. In primul rand, ii vei descoperi foarte repede defectele. Stand cu el mereu ii vei patrunde in intimitate adanc si sfredelitor ca un surub. Poate ii va place, poate il va obosi.
Eu una nu pot sa pastrez relatii decat vazandu-ma rar cu oamenii in cauza. Apucam sa ne povestim tot ce s-a intamplat cat nu ne-am vazut. Nu ne plictisim. Nu batem prea mult moneda pe aceleasi discutii. Timpul dintre intalniri le face asteptate si frumoase fiindca, in momentul in care eu ma vad prea des cu cineva, ajung in imposibilitatea de a-i mai spune ceva. Mi se termina cuvintele si cheful si ajung sa ma sufoc.
Deci, daca ma iubesti, nu ma sufoca si intelege si distanta mea!

2 comentarii:

Simona Vilau spunea...

Eu inteleg perfect parerea ta si cred ca asta este si secretul prieteniei noastre de aproape 10 ani. Guess it will never end!

Eu Omul spunea...

You can say that again! ;P